Șisu – Din Toate Florile

I.
Sunt multe flori care cresc peste tot în lume,
Unele sunt bune, te fac să spui glume.
Unele te teleportează în altă lume,
Altele te doboară, te fac să spui nume.
Unii le numesc florile răului,
Alții flori ilegale,
Eu florile haului,
La marginea minții.
În abisul conștiinței,
Și le culegi în căutarea ființei.
Privesc cum tu devii cea mai frumoasă floare
Și te culeg gentil într-o zi cu soare.
Petrec cu tine zile și nopți amețitoare,
Ca un copil hipnotizat de culoare.
Alb inocent, roșu pasional,
Și un gram de verde, extraordinar!
E un pastel de pastile în mine
Care conviețuiesc și mă îndeamnă doar la bine.
Mă trezesc într-un câmp de iasomie,
Când mi-e somn mie, atunci ca fie.
O să petrec cu tine aproape o veșnicie,
Cea mai frumoasă floare rămâi pentru mine.

Refren:
Din toate florile din lume, pe tine te-am ales,
Te-am simțit, nu ești pe interes. x2
Acum este geloasă rău,
Nu știu cum să fac să te scot din capul meu.

II.
Sunt coșmarul
Jucătorilor de biliard,
Fiindcă bag toate bilele
Și le dau mat.
Sunt coșmarul matematicienilor nebuni,
Fiindcă trag linii de luni până luni.
Sunt coșmarul șoferilor în trafic,
Fiindcă sunt pe verde toată ziua practic.
Nu practic nici un sport,
Da’n caz de control,
În sânge îmi ies pastile și…
Sunt un fel de pasionat de artă,
Ca și Tonitza pictez natură moartă.
Așa autoportrete ale unei minți demente
Care luptă pentru crearea unui spațiu verde
Care crede, dar bagă stimulente
Pentru a zbura cu îngerii îmbrăcați în fete
Și la petreceri cu fete de diferite genuri
Cea mai frumoasă floare e de mai multe feluri.

REFREN: x 2

Sensul versurilor

Piesa explorează o relație complexă, posibil o dependență, folosind metafora florilor. Naratorul alege o floare specială dintre toate, dar se luptă cu sentimente de gelozie și cu efectele substanțelor, căutând un spațiu verde mental.

Lasă un comentariu