De mic, poate să zică „How do you do?”
Uite, pustiul meu știe engleză, o să ajungă bine, nu?
Probabil într-o operațiune infanterie marină la Kabul
Și-l primești acasă în sicriu de plumb, nu?
Și nu trebuie să plângi, trebuie să fii tare
Că siguranța națională e pusă de sentimente sub amenințare
Că cică trebuie să fim reci ca la răcoare
Într-o luptă care nu ne privește de nicio culoare
Că vor să ducă McDonald’s în Babilon
Și să îmbete curva bestiei cu petrol
America ia partea celor slabi și se îngrașă
Și după aia țipă că lumea le aruncă bombe în casă
Dacă ați crede în Dumnezeu nu v-ar fi frică de moarte
De fapt ar trebui să o înfruntați noapte de noapte
Salam aleikum, frații mei, știu că lupta voastră-i dreaptă
Dar nu uitați, armele nu aduc fericire niciodată.
Sensul versurilor
Piesa critică idealul "visului american", sugerând că acesta poate duce la implicarea tinerilor în războaie străine și la pierderi tragice. De asemenea, abordează ipocrizia intervențiilor americane și importanța credinței și a păcii.