Sirius – Balada 2

Azi te-ai schimbat, nu te mai recunosc
Nu mai ești ceea ce-ai fost
Fata din vis care mi-ai promis
Dragostea… inima
Aș vrea să dau timpul înapoi
Să fim din nou amândoi.
Îmi lipsești, îmi lipsești
Ai fost tot ce am avut mai frumos
Dar acum plâng fără rost
Nu mai pot visa, nu mai pot respira
Erai aerul meu, erai viața mea
Cândva… cândva
Totul s-a schimbat de când tu ai plecat
Soarele a apus în viața mea
A căzut o stea… era a ta
Aș vrea să fim iarăși amândoi
Aș vrea să avem din nou încredere în noi.
Îmi lipsești, îmi lipsești
Ai fost tot ce am avut mai frumos
Dar acum plâng fără rost
Înapoi… te vreau înapoi
Dar dragostea noastră s-a sfârșit
În ochii noștri ploaia a venit
În întuneric zac neclintit
Ne privim în ochi, dar nu reușim
Încercăm parcă să ne iubim
Ca la-nceput, când nu am știut
Cerul meu s-a-ntunecat de când tu ai plecat
Norii negri-mi apasă în suflet îndurerat.
Aș vrea să fim iarăși amândoi
Aș vrea să avem din nou încredere în noi
Îmi lipsești, îmi lipsești
Ai fost tot ce am avut mai frumos
Dar acum plâng fără rost
Înapoi… te vreau înapoi
Dar dragostea noastră s-a sfârșit
În ochii noștri ploaia a venit
În întuneric zac neclintit.
Aș vrea să fim iarăși amândoi
Aș vrea să avem din nou încredere în noi.
Îmi amintesc de clipele când tu erai a mea
Și juram că pe veci va rămâne așa
Voi trăi mai departe din amintiri.
Îmi lipsești, îmi lipsești
Ai fost tot ce am avut mai frumos
Dar acum plâng fără rost
Înapoi… te vreau înapoi
Dar dragostea noastră s-a sfârșit
În ochii noștri ploaia a venit.
Îmi lipsești, îmi lipsești
Ai fost tot ce am avut mai frumos
Dar acum plâng fără rost
Înapoi… te vreau înapoi
Dar dragostea noastră s-a sfârșit
În ochii noștri ploaia a venit
În întuneric zac neclintit

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase și își dorește să dea timpul înapoi, dar acceptă că dragostea s-a sfârșit și trăiește cu amintirile.

Lasă un comentariu