Acordă-mi, te rog, un ultim dans,
Și un zâmbet fals.
Pune dragoste ca într-un vals.
Că știu că la urmă se sparge totul ca un vas.
Primește-mă în raiul tău vreo trei minute.
Pentru mine sunt puține, pentru tine poate-s multe.
Că nu îmi e dor de iad, că în el dau multe lupte.
Cicatrici pe inimă sute, sute.
Pare un vis,
Dar trist.
Asta s-a și atins,
Mă las învins.
Am luptat destul.
Înainte ziceam „Nu are cum.”
Acum?
Mă abat din singurul meu drum.
Ce mi-l doream,
Chiar îl iubeam.
Prea mult mă rugam.
Dar poate nu am.
Nimic,
Dar ce să zic?
Încă-s mic.
Nu pot să mă ridic.
Dar știu că pot iubi,
Te aștept de vii.
Dar să aduci și mii
De sentimente, să fiu din nou printre cei vii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri iminente, dorința de a mai trăi o ultimă clipă de fericire și lupta interioară cu sentimentele de neputință. Naratorul își exprimă speranța fragilă că iubirea ar putea să-l readucă la viață.