Zori de zi.
Adună visele și face din sute, mii.
Că e o altă zi, altă zi ce mă conduce spre altă speranță.
Inima cu creierul nu mai vrea să facă alianță.
Dar tot se ajută când e vorba de pix și coală.
Bate inima atât de tare și dă să sară.
În alt piept, vrea companie.
Ochii sunt mulțumiți cu a lor orbire.
Și eu sunt mulțumit de fiecare amăgire.
Conștient că sunt aproape de pieire.
Asta e cursul, nu vreau să mă abat.
Că mai mare e frica să nu cumva să cad.
Sensul versurilor
Piesa descrie acceptarea unui drum prestabilit în viață, chiar dacă acesta duce spre pieire. Vorbitorul preferă să urmeze acest curs, temându-se mai mult de incertitudinea și posibilitatea unei căderi.