În zori de zi, când ai trecut
La margine de drum căzut
Era. Și atunci când eu nici nu gândeam
Spre mine un samaritean s-a plecat
Era, cu ochi lăcrimați
Privirea blândă, o, ce mult mi-a spus
Și mi-a vorbit cu glas duios
Că mai primește un păcătos
Și m-am convins, era Isus.
Lovit de al lumii greu păcat
Eu nu credeam că pot vreodată
Să fiu salvat
Nu aveam o țintă în drumul meu
Nici ajutor, când îmi era greu
În viața mea.
/:Credeam că singur chiar de tot
Că nu mai am în lume rost, nicicând
Dar mie așa un glas mi-a spus
Și m-a luat cu El, m-a dus
Și m-am convins… era Isus:/
Nu cred că poate un om la fel
Să facă asemenea ca El
Un păcătos
Să ierte tot ce i-a greșit
O viață cât de contenit
A fost hulit.
/:Nu pot să cred că altul a fost
Când mi-a dat mâna și de jos
M-a ridicat
Prin jertfa sfântă, El mi-a spus
Cum duse crucea până sus
Și sunt convins că El… Isus:/
Sensul versurilor
Piesa descrie experiența unei persoane care se simte pierdută și păcătoasă, dar găsește speranță și salvare prin credința în Isus. El este văzut ca un samaritean milostiv care oferă iertare și ridică persoana de jos.