Tu, râul care fuega, nu-l stingi,
Tu, trestia căzută, nu o rupi,
Oricât ar fi căzut omul de jos,
Tu îl ridici, prieten credincios.
Refren:
Ești necuprins în bunătate, ușor de înduplecat în toate.
Ca Tine nu e nimeni, o, Miel iubit din Golgota! x2
Tu nu disprețuiești un duh zdrobit,
Tu inima mâhnită nu o rănești,
Te pleci spre cel cu sufletul amărât,
Căci jertfe ca acestea Tu iubești.
Refren: x2
Când strigă, Doamne, un nenorocit,
Chemându-Te să-i vii în ajutor,
Tu îl asculți, o, Doamne, negreșit și-l scapi!
Tu nu disprețuiești un duh zdrobit,
Tu inima mâhnită n-o rănești,
Oricât ar fi căzut omul de jos, Tu îl ridici!
Refren: x2
Sensul versurilor
Piesa descrie bunătatea și iertarea lui Dumnezeu, subliniind că El este mereu prezent pentru a ajuta și ridica pe cei căzuți. Refrenul accentuează natura Sa incomprehensibilă și iubitoare.