Oamenii sunt peste tot, la fel, la fel de diferiți
Oamenii sunt peste tot, la fel, la fel de egoiști
Oamenii sunt peste tot, la fel, la fel de narcisiști
Și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu
Cred în normalitate.
Și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu
Cred în normalitate.
Oamenii sunt peste tot, la fel, la fel de buni
Oamenii sunt peste tot, la fel, la fel de nebuni
Oamenii sunt peste tot, la fel urâți, la fel de frumoși
Și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu
Cred în normalitate.
Și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu
Cred în normalitate.
Oamenii sunt peste tot, la fel, la fel de fericiți
Oamenii sunt peste tot, la fel, la fel de nefericiți
Oamenii sunt peste tot, la fel, la fel de diferiți
Și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu
Cred în normalitate.
Și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu, și totuși eu
Cred în normalitate.
Cred, cred, cred, în normalitate,
Cred, cred, cred, cred în bunul simț,
Știu, știu, știu, știu că-n lumea asta,
Știu, știu, știu, nu sunt numai sfinți.
Nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt numai sfinți..
Nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt numai sfinți..
Nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt numai sfinți..
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de normalitate în contextul diversității umane, evidențiind faptul că oamenii sunt diferiți, dar și similari în multe feluri. În ciuda imperfecțiunilor, naratorul alege să creadă în normalitate și în bunul simț.