Silvan Stancel – Fumul de Țigară

I.
Am întâlnit odată-n bar la tata
O domnișoară-naltă cu cercei
Avea o fustă neagră, mătăsoasă
Și la picioare-un câine cât trei lei.

II.
Și lângă ea o curvă ordinară
Mişcată de impulsuri de femei
Electriza un negru cât o scară
De ne băga pe toți în dumnezei..

R:
Fumul de țigară, coșuri de gunoi, fețe ca de ceară,
Oameni de gunoi, oameni de noroi.. bis.

III.
M-am apropiat lejer de tipa-ceea
Crezând că o să-i spun cât o iubesc
Dar se întoarse și îmi spuse galeș:
„Gigele.. mașinile și banii mă-nebunesc!!!”.

R:
Fumul de țigară, coșuri de gunoi, fețe ca de ceară,
Oameni de gunoi, oameni de noroi.. bis.

IV.
Și câinele se-ntoarse către mine
Și coada și-o mișcă foarte pompos
Ca și stăpâna, avea sânge „nobil”
Și niciodată nu se mulțumea cu-n os..

R:
Fumul de țigară, coșuri de gunoi, fețe ca de ceară,
Oameni de gunoi, oameni de noroi.. bis.