Nevoie de voi am prea puţină,
Vor să mă oprească, i-aştept să vină.
Ăştia mă pun la pământ, dar rămân la-nălţime,
Şi când vreau ceva, depind de mine.
Şi depind de mine, da’ şi-au luat ţeapă,
Că nu mai stau după ei, pustiu’ ăsta pleacă,
Că l-aşteaptă un drum, unde totul e nou,
Toţi cu scuturi pe ei, el îi înfruntă-n tricou.
Poa’ să mă-nvingă, ha, mă ridic din nou,
Tată, uită-te, băiatul tău e erou,
Mamă, ai încredere, o să fie bine,
Ăştia se-nchină la zei, eu cred în mine.
Ei poa’ să nu creadă, eu merg înainte,
Să se ferească cu toţii, i-am luat drept ţinte.
Şi nu mă opresc, că nu mai e-o joacă,
Sătul de cuvinte, tre’ să-i fac să tacă,
Că toţi zic de chitanţe, de lei, de muncă,
Facturi, datorii, banii n-o să mi-ajungă.
Să trag ca o slugă, să trăiesc pe fugă,
Că pe-aici contează doar ce-ai în pungă.
Şi nicio secundă n-o să treacă de acum,
Fără să arăt la toţi că eu-s cel mai bun.
Mi-am ales singur drumul, iar tu reţine,
Să crezi în tine, altfel n-o să creadă nimeni.
Poate pare-un vis, de-asta mi-am dorit,
De când am fost respins şi mi-am promis
Că nu mă las învins, încât să rămân doar o simplă figură comună.
Nevoile m-au împins, să mă mişc din abis,
Tu nu ştiai că exist, pe mulţi i-am încins,
De sub lupă, prin luptă, c-o mână-n sus că-s gen sclavi ce-o să zboare pe lună.
Bag şcoală şi muncă, la 12 şi după,
Restu’ se-nchină la icoane şi pupă,
Îi văd cum se-nclină la picioare când rup,
Să-nţelegi: nu faci nimic fără trudă.
Da’-s tot pe fugă, să bag în pungă,
Care zile ploioase, că-i direct furtună,
Că lumea-i crudă, dar pot s-o fac sushi,
Şi pot să mut munţii, nu flexez muşchii.
Rămân în cursa asta prin ceaţă, când fulger,
La fel ca don Juan, timpul se duce,
Tind să cred c-o să reuşesc,
Şi-o să te superi Mario când vezi cât cresc.
Pune-mă la pământ şi devin un cutremur,
Cutremur sistemul să văd cum tremuri,
Că trenul pleacă, fugi, pe şine, reţine,
La capăt ajungi crezând în tine..
Când am fost jos, am strâns din dinţi sperând că toate trec şi vin
Acum de jos m-am ridicat deasupra tuturor ca un vis în ring..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea obstacolelor și importanța credinței în sine. Artistul își exprimă determinarea de a reuși, indiferent de dificultăți, și de a demonstra tuturor că poate atinge succesul prin forțe proprii.