Atâta ură-n sufletul meu, cerul plânge.
Câteodată vreau să plec, Doamne tu dă-mi aripi de înger.
Nopți albe, calmante, diazepam.
Alcool, cipralex și banii f***i pe gram.
56 de kile pe cântar,
Prieteni de care nu știu, nu am habar.
Tarfe multe care apar și dispar,
Sper să mă trezesc să fie un coșmar, da.
Cum p***a mea să-ncerc să fiu mai optimist?
Până și lucrurile bune parcă mă fac să fiu trist.
Am zis, că-ncep să fiu realist,
Dar asta-i realitatea frate, gata m-am convins și.
Am văzut, majoritatea cad pe rând,
Am suportat atâtea c***i dar până când?
Nu-nțelegi, ce port în suflet și-n gând,
M-am săturat să scriu sutele de versuri plângând.
Mai ții minte mama când mi-ai zis „fii ce vrei tu să fii”?
Și m-am jurat că din acel moment o s-o fac zi de zi.
Câte-am tras, după mine până-acum tu dacă-ai știi..
Chiar și-atunci când am să mor, muzica mea va trăi.
Mai ții minte când mi-ai zis că viața-i dură?
Dar ți-am dat dreptate de-abia după ce m-am dus pe p***a.
Eram copil și luam aproape totu-n glumă,
Până-ntr-un final când am simțit că totul se dărâmă.
Sunt sătul de-atâtea cuvinte care dor..
Chiar nu pot să înțeleg ăștia ce morții lor mai vor.
Privesc în gol, sunt amintiri ce m-au făcut
Să înțeleg adevărul, și că trecutu-i trecut.
Dragostea e mai presus de orice lege,
Dar degeaba dacă nimeni n-o-nțelege.
Este ciudat, totul se-nvarte-n capul meu
Și e greu să știu că iubesc persoane care-mi fac rău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de ură, suferință și dezamăgire față de viață și relații. Artistul reflectă asupra trecutului, dependențelor și dificultăților întâmpinate, simțindu-se copleșit de durere și amintiri.