Da, 2013 și încă e pe val,
Banul, sclavia, un cult șacal.
E ca urcă nivelul tot mai sus,
Mai aproape de tot ce s-a spus,
Ce s-a prezis și ce va fi,
Totul are un rost să știi.
De la miniștri, doctori,
Procurori, preoți, monarhi
și senatori,
de la patriarhi până la
slavia ce-ți surpă viața.
E un singur pas de impas,
Masonii sunt tot mai aproape
De a avea drept și prioritate
La tot ce se poate învârti pe glob.
Tu nu vezi, ăla nu vrea să știe,
Nu te interesează sau ești orb?!
Ești patriarh și slujești banul,
puterea monarhală,
Fără frică de Dumnezeu, nu?
Nu lupți cu cei ce te înconjoară
și atacă biserica română,
Sunteți ca oile la stână!
Accelerați treburile,
ești penticostal, evreu sau hoț,
Nu contează că dacă vrei, nu poți!
’89 frate, multe dosare arse și
multe hârtii trucate, momente
înscenate, schimbate fără frică de moarte,
2012 sfârșitul lumii, așa a fost, a?!
Mâna iluminiștilor, ești prost!
Noua ordine mondială e pe scară,
bagă-n criză statele toate în aceeași oală,
o monedă unică, corect?
Euro e la putere, ce jeg.
U.E. corupe statele membre la schimbare,
cu euro-n buzunar chiar
speri la zile cu soare?!
Unde-s concediile și vacanțele
alea frumoase cu soare la mare?
Unde-i zâmbetu’ lu’ ma-ta de pe față
Când se scoală la 6 dimineața,
Criza globală, idee genială,
Masonii pe poziție mondială!
Aceeași religie, istoria e ștearsă,
O singură armată globală, nu e farsă.
Un grup satanist se creează
Sub ochii voștrii care văd în ceață,
Suntem dresați de mulți conducători,
Defapt oameni puși de masoni
ca fiind baza ideii lor.
Iluzii false, drumuri trase
Din peisaj, cel mai fals trucaj color.
Dacă patriarhul v-ar spune la tv
să faceți ceva,
L-ați asculta, că e omul lui Dumnezeu,
Defapt e încurajat de satana.
Primind propaganda patriarhului
Va duce la încoronarea antihristului,
Se căsătorește sora cu frate,
Mai departe se ling bărbații între ei,
Nepoate, bagi la cap tot ce se poate.
Dacă spui ce te roade,
Raul se întoarce cu vorba,
Că ești lăsat de satana ca să
Superi ascultătorii și să nu
adâncești rana.
Suntem ca sămânța de grâu,
Dar n-ai să-nțelegi, ai să negi,
că n-are cum să fie așa,
nici nu intră în discuție treaba asta,
ai luat-o razna..
Ne facem viața mai grea decât e,
Dumnezeu ne-a mântuit cu credință și iubire.
În lupta cu păcatul cea mai mare
Greșeală e să o accepți, înțelegi?
Cu dracul nu se stă de vorbă,
El te încearcă, te atacă
și dacă ești slab ești o fire luată.
Toți avem o ordine interioară cu viața,
Ispita se simte, nu vorba, nu poți trișa,
și uite așa se leagă masoneria,
iluminații și sărăcia,
Sclavia separată de bogăția
controlată, ești o spiță de la roată!
Ce nu înțelegi defapt,
ce te macină pe creier.
Gânduri răscolite-n cap,
viața pură cade-n păcat
și îți vinzi sufletul curat,
Ești furat de răutate
Când de fapt Dumnezeu
Ne-a făcut frate pentru frate!
Cazi în păcat prin dialog
nu prin lipsă de credință,
Eva a pățit-o, a căzut în foc,
Ascultă orice ființă.
Pofta ochilor, pofta trupului,
Astea-s punctele sensibile
Prin care intră dialogul diavolului,
Cu dușmanul nu se stă de vorbă, bagă la cap,
Cuvinte spuse de Arsenie cel de Sus lăsat.
Gândul e cel ce te ademenește,
Ochiul crede ce vede, mintea
Își dă cu părerea, dar viața
Orice ar fi rămâne a ta,
Așa a fost lăsat dar tu omule
Fără de păcat te-ai complicat,
Masoni, iluminați, bani, bogați și săraci,
Între frați vă atacați.
Aproapele ți-l calci în picioare,
În adâncul inimii doare.
Așa cum te încălzește o rază de soare,
Primul fulg de zăpadă îl lași să cadă,
Te uiti la cer, iar de la biserică
pleci s-o faci lată.
O să cadă religia și credința,
O să luptați pentru a înfrânge conștiința,
O să te rogi la tablouri de aiurea,
Și în loc de cruce o să porți securea-n spate,
te zbați între păcate, frate.
Sunt gânduri în miez de noapte,
Care poate pe tine nu te țin departe,
Dar știi ce, am fost lăsați
Să ne iubim până la moarte,
Să credem în Dumnezeu, să semănăm roade,
Să ne hrănim dintr-o sămânță în toamnă,
Și să lași timpul să-ți vindece orice rană,
Să-l simți pe Creator la orice pas,
Și să te ajuți de puterea credinței
Când o să cazi în clipe de impas.
Să treci prin viață ca un simplu călător,
Și să mă pomenești când am să mor,
Să fii liber cu tine însuți
Că doar atunci ai să știi ce poți!
Te las cu bine chiar dacă nu m-ai înțeles,
Și să știi că între frați cuvântul cheie
E te iubesc, se simte, la fel cum te simt
Doamne, ești tatăl meu și nu te mint!
Sensul versurilor
Piesa abordează teme complexe precum influența masonilor și a iluminaților în societate, corupția, pierderea credinței și lupta dintre bine și rău. Versurile îndeamnă la conștientizare, credință și iubire frățească, în ciuda provocărilor și a manipulărilor din jur.