Copil al anilor ’80
Adolescent în ’90, mai știi
Rulam în walkman „După blocurile gri”
În 2000, deja democrație
Azi am un deja-vu, mă-ntorc iar la copilărie
Pe vremea aia, hituri, radio, balade
Ai mei râdeau numai la Tociu și Palade
Generații vin și generații trec
De la old school până la dubstep
Ce KFC, ce MC
Pe atunci coada era la dozatorul TEC
Mă-ntreb: cât vom alerga pe pământ
Vom minți mereu, suspinând în gând
După ani și ani, mă voi întoarce
După ani și ani, sigur voi veni
După ani și ani, vom fi împreună din nou
Primul nostru gând ne va regăsi plângând
Acum avem minute, sms-uri, vise
Pe atunci știam doar telefoanele cu fișe
La opt în casă, cu toții la desene
Doar în culegerea de mate aveam probleme
Și reușeam să ținem pasul
Nu GPS, nu Google Maps, doar harta sau atlasul
N-aveam habar ce e mass-media
Telenciclopedia, nu Wikipedia
Și m-am tot întrebat
La câte s-au schimbat
Noi oare ne-am schimbat
Că după ani și ani și ani de alergat
Din zeci de compact discuri aleg un disc compact
Cât vom alerga pe pământ
Vom minți mereu, suspinând în gând
După ani și ani, mă voi întoarce
După ani și ani, sigur voi veni
După ani și ani, vom fi împreună din nou
Primul nostru gând ne va regăsi plângând
-Cristina Sotir-
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a schimbărilor survenite de-a lungul anilor, comparând copilăria simplă cu prezentul tehnologizat. Exprimă dorința de a se întoarce la sentimentele pure și la conexiunile umane din trecut.