(Strofa 1)
Spune-le că încă n-am ajuns acolo
Am multă lume-n jur, dar parcă încă-s solo
Printre blocurile de beton mă simt ca Apollo
În spațiul marțian, aud vântul în tremolo
2 cu 0, 2 cu 1, a mai trecut încă un an
Înc-o filă în istorie pentru globul pământean
Ura s-a adunat în noi, că nu ne așteptam
Să trecem prin ce am trecut, nici măcar nu visam
Nu ne imaginam că ne va ataca
Ne gândeam că vom scăpa și poate ne va ierta
Da’ uite cât de tare ne-am putut înșela
Oricum, virusul era în noi deja
Și tu crezi că va pleca?
Lumea-mi zice „nu te-ngrijora”
Eu mă întreb cum pot să fac așa ceva
Când văd că realitatea este tot mai rea
Și ne joacă după cum dictează cineva.
(Refren)
Suntem doar actori de cinema, cinema, cinema
Doar actori de cinema, cinema, cinema
Doar actori de cinema, cinema
Și jucăm viața după cum dictează cineva.
(Strofa 2)
Păpușarii trag sfori, nimic nu e întâmplător
Nu vezi minciuna că-i ascunsă în decor
Ne vindem prea ușor, care mândrie de popor?
Când diavolul e tot mai ademenitor
Și te ia peste picior
Timpul îți va fi de ajutor
Te va învăța încetișor cum să iei în față scor
Tu numai să fii de bine voitor
Nu te speria dacă se-arată nori, tu dansează-n fața lor
Arată că nu ai frica fiarelor
Mergi pe drumul tău, chiar dacă e ostenitor
Orice rău apare-n cale va fi un favor
Că doar așa este format un luptător
Tu doar să-ți minte ce nu te omoară, te ridică
Doar împreună îi vom face să le fie frică
Noi suntem mulți rău și lumea nu e mică,
Dar o să fie greu cât vorba asta se aplică.
(Refren)
Suntem doar actori de cinema, cinema, cinema
Doar actori de cinema, cinema, cinema
Doar actori de cinema, cinema
Și jucăm viața după cum dictează cineva
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a fi manipulat și controlat de forțe invizibile, comparând viața cu un film în care jucăm roluri prestabilite. Subliniază importanța unității și a rezistenței în fața greutăților, sugerând că doar împreună putem depăși obstacolele și schimba scenariul.