Sunt atât de singur pe lume,
Sunt prins într-o cutie de cristal fără nume,
Plin de iubire, dar lipsit total de ea,
Mă-ntreb cum este cu putință așa ceva.
Singurul lucru care mă ține-n viață,
E ceea ce simt pentru ea,
Sunt amintirile, de care mă leg ca de-o ață,
Care din iad mă poate salva.
Dar decât să-mi plâng de milă, am ales să muncesc,
De ce să dărâm totul, când pot să construiesc,
Vreau să continui să cred, oricât ar fi de greu,
În dragoste și în Dumnezeu.
Căci singurul lucru care mă ține-n viață,
E ceea ce simt pentru ea,
Sunt amintirile de care mă leg ca de-o ață,
Care din iad mă poate salva.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de singurătate și dorința pentru o persoană iubită, dar și speranța și credința în dragoste și Dumnezeu ca surse de salvare. Amintirile joacă un rol crucial în menținerea speranței și depășirea disperării.