O pustoaică ce are numai muzica-n cap,
Care s-a pierdut pe drum, dar s-a întors la hip hop,
Pe care toată lumea asta, a pus-o, grav, la zid,
Că are 20 de ani, și nu face nimic.
Se luptă să atingă ceva de neatins,
Se dedică unui imposibil vis.
Zi și noapte muncește,
În versuri ea gândește,
Dar lauda lipsește,
În schimb, ghici ce primește:
Reproșuri că prea mult copilărește,
Că joacă asta de-a artistul, n-o hrănește.
I se aruncă vorbe grele,
Atât de crude, atât de rele,
Dar care nu vor reuși
Să-i stingă visele,
Vise care, dacă iluzii s-ar dovedi a fi,
Micuțul trandafir din suflet, ar păli.
Zi și noapte muncește,
În versuri ea gândește,
Dar lauda lipsește,
În schimb, ghici ce primește:
Reproșuri că prea mult copilărește,
Că joacă asta de-a artistul, n-o hrănește.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o tânără care își urmează visul în muzică, în ciuda criticilor și a lipsei de sprijin. Ea muncește din greu, dar se confruntă cu reproșuri și vorbe grele, însă nu renunță la visul ei.