Aș vrea să mă întorc mereu,
Pe drumul sufletului meu,
Drumul care mi-a revărsat,
Amintiri de neuitat,
Ale copilăriei,
Pe o simplă hârtie.
Drumul copilăriei mele,
Aș parcurge trasee grele,
Să mă plimb din nou pe el,
Să văd cum totul e la fel.
Să revăd fiecare loc,
Să îmi aduc aminte tot,
Ca și cum ieri s-ar fi-ntâmplat,
Să îmi simt sufletul bogat.
Să mă simt din nou copil,
Cu lacrimi în ochi privind,
La casa-n care am crescut,
Să mi se deruleze-n gând,
Momentele de neuitat,
Când dormeam toți frații-ntr-un pat,
Și ne strângeam cu toții-n brațe,
Reușind astfel să visăm,
Când viața ucidea speranțe,
Noi nu-ncetam să ne-agățăm,
Unul de celălalt, mereu,
Și la bine, dar și la greu,
Fiind mulți, tot timpul ne certam,
Dar nu ne abandonăm.
Acum doar asta îmi doresc,
Să ajung doar în trecere, și să îmi amintesc,
Să plec de-aici, să devin eu,
Eul care se ascunde înăuntrul meu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de copilărie și amintirile frumoase legate de familie și locurile natale. Naratorul își dorește să se întoarcă în trecut pentru a retrăi acele momente și a se regăsi pe sine.