Sergiumb – Piesa Mixtă

Fiecare dintre noi avem de dus o cruce,
Pe un drum unde numai Dumnezeu știe unde duce.
Totul depinde de ce-ai dat,
că pe-aici e scump să fii sărac.
Viața pare lungă, da’ e doar o clipă,
Și la sfârșit sper să nu ne fie frică.
Mulțumesc și celor care m-au rănit,
Da, fiindcă m-au călit și astfel n-aș fi sporit.
Din păcate, cartea aici te hrănește spiritual,
Și cam atât, în rest trebuie să fii mereu pe val.
Viața fără poezie, curcubeu fără culori,
Ca Mozart fără viori, ca un cor fără tenori.
Și numai noi știm câte zile de nesomn poate să-ndure omul,
Da’ dar nimic nu e mai dulce ca somnul.
Și lumea-i rece ca gheața, fac pneumonie.
Am plecat să fac bani, te salut dulce Românie.
În parlament se fură, se doarme – se fac milioane,
Pe stradă se fură, se doarme – se moare de foame.
Eu nu m-am dat vreodată înapoi.
Nu sunt genul de om să mă mulțumesc cu locul doi.
Lumea vorbește, dar lumea plătește,
Că tot ce faci se-ntoarce și te urmărește.
Lumea comentează fără sens și fără cap,
Pentru mine nu contează, știu exact ce vreau să fac.
Am atâtea decepții
căci n-am încredere nici în propriile percepții.
Poți să lupți că oricum o să pieri.
Eu duc propriul meu meci cu mine
Și deja încep să pierd scorul, deci nu e bine!
Hai gata că deja vin vremuri complicate!
Și încep să scriu versuri ca la carte.
Căci deja m-am săturat de diavol frate,
Căci asta este lumea noastră frate!
Ce p***a mea, decât să intru în iluminați
Mai bine mă las păgubaș de acum, mă jur.
Decât s’aud oameni că-mi vorbesc pe la spate,
Că am să mă duc la diavol într-o continuă eternitateeee.
Mă las păgubaș, că oricum nu mai are rost.
Satana nu mănâncă mâncare de post.
El vine cu corabia lui prin scrum și fum,
Cu ditamai ceata de diavoli ce vor pune stăpânire pe tine acum.
Sau mai bine să fac un fel de promisiune
Că nu o să mai pocăiesc intenționat.
Și Satana o să mă ducă cu el direct în iad.