O ploaie de vise e peste noi
Într-un praf purtat de nori
Orice mă făcea să zbor
De ce mă lași, dragostea mea?
De ce nu-mi spui, ești doar a mea?
Inima-mi strigă după noi.
Nu te voi uita,
Fericirea are vocea ta
Nu voi uita,
Zâmbetul tău, ochii tăi verzi,
Sunt în inima mea.
A fost odată un chip frumos
Ce veșnic n-am să-l uit
Îl păstrez în inimă,
Într-un loc bine ascuns
(ascuns, ascuns, ascuns).
Nu te voi uita,
Fericirea are vocea ta
Nu voi uita,
Zâmbetul tău, ochii tăi verzi,
Sunt în inima mea.
Nu te voi uita,
Fericirea are vocea ta
Nu voi uita,
Zâmbetul tău, ochii tăi verzi,
Sunt în inima mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și amintirea unei iubiri pierdute. Naratorul își amintește cu drag de persoana iubită, de zâmbetul și ochii ei, și promite că nu o va uita niciodată, păstrând-o mereu în inimă.