În nostalgia verii a rămas
Frumoasă amintire fără glas
Doar chipul tău ce vântul rău
Îl spulberă cu fiecare pas.
Pe plaja unde-am râs de-atâtea ori
Am dat speranțe viselor din zori
Dar n-am știut și n-am crezut
Că soarele se va ascunde-n nori.
Fiindcă m-a, m-a, m-a vrăjit o stea
Ce mi-a dat lumină-n noaptea mea
Fiindcă m-a vrăjit un vis
Dar ziua a venit, visul s-a stins.
Aștept din nou acum în ceas de seară
Iubirii mele steaua să-i apară
Dar ea s-a dus și a apus
Lăsându-mi amintirea dintr-o vară.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unei iubiri de vară pierdute. Naratorul își amintește cu tristețe de momentele frumoase petrecute, dar realizează că acea iubire a fost doar un vis efemer.