STROFA 1.
Mă gândesc bine ce scriu ca tre’ să exprim tot
Ești o fată cumințică, nu-s obișnuit deloc
Că nu-s obișnuit cu genu’ ăsta de femei
Dar îți scriu tot ce simt și tu înțelegi ce vrei.
Știu că ne-am cunoscut cel puțin ciudat
Nu-s adept pe internet, dar m-ai lovit direct în cap
M-am îndrăgostit de-o poză, puțin șocant
N-aș fi făcut lucrul ăsta nici dacă sunt spart.
Că numai fumezi tu-ai auzit despre mine
Că fumez și că beau, că o ard cu golani, ‘n fine
Ești timidă, știu cum stă treaba
Nu știam să abordez, dar tre’ să schimb placa.
În sfârșit te scot afară, tre’ să discutăm
Nu vreau să fiu indecent, nu vreau să ne certăm
Vreau să-ți fac pe plac cum am învățat
Dar mă blochez când te văd, am zis-o repetat.
REFREN.
Ce se-ntâmplă aici, chiar nu pot să îmi explic
Chiar nu pot să mă ridic sau să mă mint
Că vreau să fie bine, nici nu îți imaginezi
Eu mă pierd, tu reușești mereu să te controlezi.
Ești înger pe pământ, nu sunt cuvinte mari
O să zici că-s prea romantic, apoi dispari
Poate o să te deranjeze că am pus pe piesă
Dar n-am avut tupeu cu caracter de presă.
STROFA 2.
Totul iese bine, trece prima oară
Mă blocam mereu când te vedeam de pe geam afară
Dar nu-ți ziceam nimic, vreau să par indiferent
Știi și tu că vreau ceva mai consistent.
Planuri sunt dărâmate toate într-o noapte
Tu îmi zici că-s un bun amic, tre’ să trec la fapte
Că nu știu cum să abordez, nu ți-am zis în față
N-am avut tupeu pentru prima dată-n viață.
Totul iese bine, tu îmi zici să discutăm
Eram așa de șocat că nu știam cum derulăm
Că nu s-a întâmplat nimic, nimic concret
Poate de-asta am trecut direct la subiect.
Și ne plimbam de mână o oră, aproape două
Te duc deja acasă, era ceasul cam vreo 9
Și nu-mi faceam griji că te aveam deja
Nu știam că în acea seară se va termina.
REFREN.
Ce se-ntâmplă aici, chiar nu pot să îmi explic
Chiar nu pot să mă ridic sau să mă mint
Că vreau să fie bine, nici nu îți imaginezi
Eu mă pierd, tu reușești mereu să te controlezi.
Ești înger pe pământ, nu sunt cuvinte mari
O să zici că-s prea romantic, apoi dispari
Poate o să te deranjeze că am pus pe piesă
Dar n-am avut tupeu cu caracter de presă.
STROFA 3.
Deci nu regret nimic, rămân un bun amic
Dacă asta vrei tu, eu nu vreau să profit
Vreau să-ți fac pe plac, să fie totul bine
Mai târziu cine știe, poate vii lângă mine.
Dar mă lovesc din nou de nu ca la departament
Când vreau să-mi răspunzi la întrebări nu sunt atent
Dar m-am pierdut în privirea ta, dependența
Știu că-ți place asta, nu-mi pun starea ca amprentă.
Poate ai observat sau poate nu
Zici că-s greu de citit, eu zic că este un atu
Tu te temi c-ai mai pățit așa ceva
Deci mă compari cu restul și nu e bine așa.
Nu ai observat că mă pierd în ochii tăi
Și mă pierd în continuare, de-asta scriu pe foi
Dar aștept un răspuns, toate o să treacă
Chiar dacă el n-o să vină niciodată.
REFREN.
Ce se-ntâmplă aici, chiar nu pot să îmi explic
Chiar nu pot să mă ridic sau să mă mint
Că vreau să fie bine, nici nu îți imaginezi
Eu mă pierd, tu reușești mereu să te controlezi.
Ești înger pe pământ, nu sunt cuvinte mari
O să zici că-s prea romantic, apoi dispari
Poate o să te deranjeze că am pus pe piesă
Dar n-am avut tupeu cu caracter de presă.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de confuzie și vulnerabilitate ale naratorului în fața unei persoane de care s-a îndrăgostit. El se simte pierdut și incapabil să se controleze, în timp ce cealaltă persoană pare să aibă o stăpânire de sine mai mare.