El e verde împărat cu marfa bună coaie
Ne-o aduce din Olanda și ne rupe de-andoaie
Că știe cel mai bine ce ne trebuie, zic
La foițe sau la pipe ne-o dă din depozit.
Nu mă cred harap s-o iau pe Ileana
Aș vrea o p***ă bună să-i duc acasă lu’ mama
Să spună că m-am cumintit și m-am lăsat de toate
Dar să revenim la el că le-am încercat pe toate.
Nu e marfă de industrie tot ce pot să zic
Chiar dacă el o ține acasă-n depozit
Că știe s-o păzească de gardă și-alte alea
Așa e cel mai bine, nu ne mai găsim nici calea.
Că dacă pică el, altu’ nu avem de unde
Mai sunt mulți, mai mulți, da’ nu-i vedem pe unde
Și oricum nu-mi pasă că are marfă bună
Mă-ntreb cum ar fi să mai fumăm înc-o lună
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație de dependență față de un dealer de droguri, numit metaforic "verde împărat". Naratorul este preocupat de calitatea produselor și de siguranța aprovizionării, ignorând potențialele consecințe.