Selekt – E Prea Târziu

La început erai o fată normală,
Dar încet, încet ai devenit o vagaboandă.
Totul a început odată cu liceul,
Toți băieții te doreau.
Ai fost cu unul, doi, trei,
Spuneai că vrei doar să te joci cu ei.
O zi, două, apoi te plictiseai,
Le spuneai: „Bye, bye!”
Profitai, știai că erai frumoasă,
Iar băieții continuau să-ți cadă-n față.
Și ți-a mers, dar nu prea mult,
Pentru că, până la urmă, te-ai îndrăgostit!
Dar nu de cine trebuia,
Pentru că el nu te iubea.
Vroia doar să se distreze,
Tu nici măcar nu te gândeai la ce avea să urmeze.
E prea târziu acum, când cerul poți să-l atingi,
E prea târziu acum, sunt într-o lume de vis…
Pentru tine totul era bine,
În sfârșit, puteai face vise.
El tot mințea, tu le credeai pe toate,
Aveai să fii o aventură de-o noapte.
Și știa că nu-i va fi prea greu,
Într-o zi, ți-a propus să te culci cu el.
Nici tu nu mai știi ce-ai răspuns,
În noaptea aceea ai fost la el, sus!
Doar tu cu el,
Totul pare un vis,
Este bine, atmosfera s-a încins,
Dar după 10 minute, ceva ciudat,
Mai intră-n dormitor un personaj.
Încerci să țipi, să faci ceva, dar mai intră încă doi.
E degeaba.
Coșmarul începe și durează ore-n șir,
Leșini, te zbați, strigi și iar leșini.
După o vreme, se trezește în stradă, la o margine de drum, undeva aruncată.
Nu vrea să se ridice, în zadar,
Îi vine o întrebare: „A fost real?!”
Privește apoi spre cer,
E dimineața! Se gândește: „Trebuia să fiu acasă!”
Se ridică și merge cu pași greoi, privirea e dusă,
iar ochii goi.
Are lacrimi pe obraji, dar nu-i pasă deloc…
Și o văd că intră într-o scară de bloc
Și-am zărit-o sus, pe clădirea înaltă,
De atunci n-am mai văzut-o vreodată.