Sedatu’ – Război

Sunt semne ce strigă,
sunt plicuri, e frig, ba…
Căldura m-atinge, ecoul se stinge,
țigarea se aprinde, pe față mă minte,
visează, atinge, simte, cuprinde,
Trăiește-ți viața, nu mai fi cuminte,
eliberează-te din lagăre,
dă drumul la cuvinte,
ieși din morminte,
Fă-i pe toți, leagă-i pe toți,
nu vezi că sunt hoți,
fără mască, nu poți,
trebuie să faci un negoț,
La moarte hai toți, vă împușcăm în nopți,
nu pot să mă opresc, eu vă detest,
asez un vers în timp ce zbor,
mă opresc la capăt de coridor,
Deschid ușa, fac un pas și pic în gol,
Mă înec încet, nu vezi că și tu faci la fel?
cumpară-ți inimă de fier,
ca să reziști… e un pastel
de triste ploi, e un inel,
e un copoi
Hai să ne ridicăm amândoi, să
luăm în brațe acest război,
Și chiar dacă o să ne pierdem printre inamici,
Eu o să fiu în cer aici,
o să te-aud când o să zici:
Frate, ajută-mă, vino să mă ridici.
Și o să vin, frate, o să te-ajut,
Îl las pe diavol fără cuvinte, mut,
O să-l învingem, nu o să mai dăm înapoi,
Suntem sătui de ei și ei sunt sătui de noi,
Suntem români și suntem mândri, ăștia ca voi,
trebuie aruncați în noroi,
nu trebuie ascultați, trebuie sfărtecați,
voi n-aveți tați, nici eu nu am,
nu știu cât timp o
să mai stau atât de calm,
nu știu
cât o să mai pot, să-aștept să iasă în public
ca să-și bată joc de mame arse în
al sărăciei foc, de copii talentați ce nu
își găsesc loc.
Dar o să vină timpul nostru,
o să scăpăm și de-acest monstru,
și-o să trăim liberi și fericiți,
și-o să se-ntoarcă frații, sunt atâți
ce au plecat de lângă noi,
să facă un ban, să nu zacă sub ploi,
să nu-și lase copiii pe la un vecin sau doi.
Și o să reușim să ne trimitem copiii la școală,
Și o să reușim să ne vindecăm de o boală,
Și-o să-ncetăm, frate, să ne dăm foc,
Și o să fim români
În țara noastră, nu printre străini.