Dă-mi o brichetă să aprind un cui
În cinstea cui? În cinstea nimănui
O să îmi spui că nu o ard prea bine
Dar da-te-n p**a mea că nu-mi pasă de tine
Îmi pasă doar de mine și reține
Că eu rămân la fel… Ura revine.
Te prinde și te bate, te mută în alte state
Te trimite cel mai departe ca la carte,
Rulez, fumez, tânjesc după libertate,
Toate p***e sunt sparte,
O să o țin așa până la moarte
De la pământ până la cer,
De la blocul din cartier
Ai plecat, te-ai ridicat, te-ai luptat
Ai câștigat, dar ai și pierdut,
Multe faze te-au lăsat mut,
N-ai avut poate ce ți-ai dorit,
Nu ai scris poate ce ai simțit,
Am să spun cam ce am în suflet
În gând, am să scriu râzând
Am zis să continui să stau până târziu
Să mă mențin viu, să știu că am
reușit să ajung ce am vrut să fiu
Și cu toate că din păcate nu am avut ce am vrut
am făcut sacrificii tăcând ca un mut
da până acum un suflet de copil strigă în mine
de mâine fii atent că o să strige război viața cu tine
Îmi scriu liniștit versurile pe pereții voștrii
și al dracu să fiu de nu vă iau în p**a morții
Te lovesc cu rime de proporții… ascult pereții
mă bucură când vă mânjesc aerul tinereții
vieții trebuie să-i dai importanță
Nu te mai comporta ca o zdreanță…
Te lași bătut a mia oară
Cu ochii roșii plângi și spui
Că ce faci nu o să mai doară
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă continuă cu greutățile vieții, un sentiment de resemnare și dezamăgire. Vorbește despre sacrificii, pierderi și dorința de a depăși obstacolele, dar și despre durerea persistentă și acceptarea înfrângerii.