Prin ochii mei iubirea-i inutilă,
Suntem pioni pe tabla vieții într-o lume senilă,
Punem accent pe situații materiale,
Nu ne interesează nimic, prostia-i la putere,
Cine cade, nu se ridică, că nu există mână,
Care să fie întinsă la greu, nu există milă,
Nu există dragoste, nici prieteni adevărați,
Timpul curge ca o lamă și mai taie din frați,
Îți mai răpește o parte din tine la greu,
Ești captiv într-un univers incolor, zic eu,
Banii-s ochii dracului, dracu-i peste tot,
Sătul de filmu’ ăsta, sătul de același rol,
Am întâlnit regretele și ura de curând,
Minciunile și reproșurile încet-încet te distrug,
Amintirile îți f*t creierii în nopțile târzii,
Că ai vrea să fii cu ea da’ n-ai cum să fii,
Curg lacrimi pe foaie, da, ești diferit,
Pentru tine nu există fericire, doar un pahar nenorocit,
Vrei o lume mai bună, dar nimeni nu te-ascultă,
Greșeala se plătește până la ultima sută
De metri, că viața se sfârșește azi sau mâine,
Coboară ancora, e timpu’ pentru rugăciune.
Refren:
Tu ești prea departe, o recunosc,
Străzi pustii și plânsete la fiecare colț,
Rămas bun, plec să-mi caut lumea, asta nu-i a mea,
Prin ochii mei verzi, goi, se citește durerea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o perspectivă pesimistă asupra vieții și a societății, văzută prin ochii unui individ deziluzionat. Vorbește despre lipsa de sens, trădare, durere și dorința de a evada dintr-o lume ostilă.