Nu te pune c-un nebun/ Îmi repun lovituri din tun/ Nu spun că-s ager, te pot alinta ținta/ Eu-mi pot alinta vorba, flinta/ Nu ne poți rezista în timpuri mai noi ca ale lui Artan/ Dintr-un gram suntem tigrii lui Arkan/ Te sun ca-n Matrix să dispar, sunt de calibru/ Sunt multe diferențe nu avem cum să facem un echilibru/ Intru între voi cu paru’/ Vă las orbi și plini de draci ca o Dacie ieșită din uz cu paru’/ Iluminații au înțeles că nu sunt singur, pot avea încredere în mine/ Sunt bine/ Chiar foarte/ Invocând spirite moarte, bagi fitile, eu bag praf, facem bombe/ Pe tine contez/ Tot pe tine te contrez/ Mă încordez când mă încadrez între cadre/ Te raportez la raport ca port ilegal de arme verbale/ Decisiv și intuitiv, mă decid să te ucid instinctiv/ Lucid și definitiv/ Rup când scuip consecutiv/ Astea-s scrise așa de fițe/ Am mult mai multă ambiție/ În competiție ți-am luat ceva/ Îți distrug orice premoniție/ Aforic iese-n pai când se trece cu semeni te tai/ Când petreci cu teme, teme-te să văd ce dai.
Refren
Astea sunt profeții despre boi ce profanează/ Cartea sfântă de versuri, te pune pe scandal/ Partea rea din oricare îndeamnă sufletul spre iad/ MC răpuși nu fac față amenințărilor și cad (x2).
Ma alimentez cu brio/ Primesc energie din cel mai puternic tunel bio/ Ce trece pe la vârful Omu, trasat pe hărțile antice de magi/ Folosit la începutul erei noastre și de strămoșii mei daci/ Descoper potențiale mișcări ca Fibonacci, știu unde se retrag ei/ Și mă strecor la suportul lor de 38,2 cu variație spre 61,3/ Caut liniștea în furtuni cumplite/ Am studio într-un schit din Tibet/ Am atâtea rime dulci/ DJ-ul meu sigur o să facă diabet/ Da’ trag idei și cuvinte din surse de dincolo/ Trag cu lumină în mințile semenilor mei mai exact ca Arcul lui Apollo/ Rătăcesc în Univers, caut sensul pentru coordonate, de fapt limite/ Între paralele cu Terra ce de multe ori sunt invizibile/ Acțiuni negative activate slab pe negative/ Observ cum mut cuvinte/ Completez capacități de a intra la tine în minte/ Când ura atinge apogeul cereți război/ Ca să rezulte și mai mult… greșit gândiți de secole voi/ Probabil sunt gigant ca NY/ Căci adversarii nu depășesc călcâiul meu, îmi pot spune Ahile/ Lumea asta a înnebunit, acuză și aruncă cu pietre/ Eu scriu și arunc cu texte/ Zdrobesc laboratoare în teste/ Captiv între lumea voastră și a lor/ Evaporez armate de MC precum Triunghiul Bermudelor.
Refren
Astea sunt profeții despre boi ce profanează/ Cartea sfântă de versuri, te pune pe scandal/ Partea rea din oricare îndeamnă sufletul spre iad/ MC răpuși nu fac față amenințărilor și cad (x2)
Sensul versurilor
Piesa este un atac verbal complex și metaforic la adresa oponenților și a societății în general. Artistul își afirmă superioritatea și capacitatea de a distruge prin cuvinte, folosind un limbaj agresiv și imagini puternice.