Ei, sunt diferiți, nu ca noi,
Sunt copii care au trăit în plin război,
Copii bătuți cu fețe-nsângerate,
Piept de haine nespălate așa purtate.
Zile pline de ploi, nopți neuitate,
Stomacul gol, chin cât încape.
Sunt copii uitați de familii fără șansă,
Sunt mame ce nu-și iartă copiii fără-o palmă.
Sunt vieți părăsite, suflete chinuite,
Oameni fără milă, inimi mult prea zdrobite.
Cu șanse minime trăiesc de pe-o zi pe alta,
Noapte de noapte casa lor devine alta.
Și asta e doar o mică parte,
Suferința se simte,
Copilul nu mai poate,
Plânsete, sânge,
Oameni fără milă,
Omoară copii care nu au nicio vină.
Refren:
Sătul să trag, să-mi păzesc spatele,
Cedat ca o floare fără petalele sale.
Oare, cât o să mai rezist?
Că nu pot să am viață frumoasă întreținută la risc.
Sătul să trag, să-mi păzesc spatele,
Cedat ca o floare fără petalele sale.
Oare, cât o să mai rezist?
Că nu pot să am viață frumoasă întreținută la risc.
Să intru pe front,
Doar să-mi salvez pielea,
Să-nvăț să trag cu armele,
Să-mi trăiesc copilăria.
Să văd sângele pe masă,
În loc de poftă bună,
Căci rănile sunt la fel,
Și dacă n-ai inimă crudă,
Se văd dornici,
Ca sentimente să-ascundă,
Că lacrimile nu ajută aici,
Poa’ să și le vândă.
Și nu au vise,
Clar!
Când toate devin reci,
Ei au zâmbete pe față,
Dar zâmbete seci.
Și nu visează la familii,
Nu vor să fie la fel,
Că știu, și-n ziua de mâine
Va fi ca ieri.
Și-ncă pot spera
La un moment pacifist,
Încă au inima caldă,
Chiar dacă o întrețin la risc.
Au milă
La mii de mile depărtare
Și încă se gândesc cât, Doamne,
Or să poată sta-n picioare.
Am sufletul curat,
Doamne, vreau la tine,
Că vreau s-ajung de bună voie,
Nu prin gloanțele străine.
Refren:
Sătul să trag, să-mi păzesc spatele,
Cedat ca o floare fără petalele sale.
Oare, cât o să mai rezist?
Că nu pot să am viață frumoasă întreținută la risc.
Sătul să trag, să-mi păzesc spatele,
Cedat ca o floare fără petalele sale.
Oare, cât o să mai rezist?
Că nu pot să am viață frumoasă întreținută la risc.
Sătul să trag, să-mi păzesc spatele,
Cedat ca o floare fără petalele sale.
Oare, cât o să mai rezist?
Că nu pot să am viață frumoasă întreținută la risc.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința copiilor prinși în război, lipsiți de copilărie și forțați să supraviețuiască în condiții inumane. În ciuda greutăților, aceștia păstrează o fărâmă de speranță și milă, visând la un viitor mai bun.