Puteam să plâng și să râd în aceeași zi
C-un punct de sprijin pământul îl puteam urni
Aproape de tainele existenței mi-era firea
Crescând, mi-am pierdut nemurirea.
Dar uitarea nu mi-a șters ochii ce m-au pândit
Felu-n care m-am descoperit
Fețele ce le plimbam cu același metrou
Iubirea mea găsind atunci ecou
Vocea mamei ce răsuna printre betoane
Strângându-mă la masă fără să-mi fie foame
Înc-aud cum scârțâia pe tablă creta
Încă mă văd cum călăream bicicleta
Ce-aveam azi puteam avea și mâine
Covrigii sărați sau colțul de pâine
Neștiind cum e să te-nvârți în jurul cozii
Să tragi la galere ca să-ți hrănești plozii
Gustul copilăriei păstrează-l cât poți
Susținut de câțiva dar contestat de toți
Viața-ți va răspunde târziu la întrebare
Și-o să vrei să fii copil când vei fi mare.
Refren: Voiam să nu mai fiu copil, voiam să cresc
Voiam să scap de centru’, voiam să mă feresc
Voiam să văd ce e în viață dar n-aș fi vrut să știu
C-o să-mi doresc până la urmă tot copil să fiu.
Să nu mai fiu copil, voiam să cresc voiam
Să scap de certuri, voiam să mă feresc voiam
Să văd ce e în viață, da’ n-aș fi vrut să știu
C-o să-mi doresc până la urmă tot copil să fiu.
Mi-amintesc c-am fost de mic îndrăgostit de natură
Martor al asediului mediului otrăvit de cianură
Evident că n-aveam încă o minte matură
Doar spirit infinit și talent pentru literatură
Miuta și bere în fața blocului
Scandaluri de natură să te ‘mprăștie de la fața locului
Sirene de miliție și salvare urlând în noapte
Cozi interminabile la pâine și lapte
Bărbugii ieșind din secții
Puradei și coji de pepeni pan’ intersecții
Creveții expirând în alimentare care dezvoltau
Focare de infecții de toate genurile
Cam alea erau vremurile
În care a crescut ultima generație de puști maidanezi ca-n Copenhaga
Ultimii puști plini de cicatrici
Crescuți de mici, mai puțin de tatici
Mai mult de mingi de 16 și de 35
Înțelegeai și tu progresu’ dacă-l vedeai pe Cedrea
Cum învăța de la părinți, profesori și din pumni în față
Deși îi zice progresu’, aici n-a fost niciodată scurt procesu’
Da’ știi cum e-n viață, totu’i până prinzi practica
M-am șters de sânge și de praf și-am schimbat tactica
Sunt perfect adaptat acum, doar că practica tot mă lasă rece ca Antarctica.
Refren: Voiam să nu mai fiu copil, voiam să cresc
Voiam să scap de certuri, voiam să mă feresc
Voiam să văd ce e în viață dar n-aș fi vrut să știu
C-o să-mi doresc până la urmă tot copil să fiu.
Să nu mai fiu copil, voiam să cresc voiam
Să scap de certuri, voiam să mă feresc voiam
Să văd ce e în viață, da n’aș fi vrut să știu
C-o să-mi doresc până la urmă tot copil să fiu
Sensul versurilor
Piesa explorează nostalgia pentru copilărie și regretul pierderii inocenței odată cu maturizarea. Naratorul își amintește de simplitatea și puritatea copilăriei, contrastând-o cu complexitatea și greutățile vieții adulte.