Cu brațele deschise și respirând în grabă,
Vreau s-o văd cum vine fără să se mai teamă,
Vreau să văd că rămâne și s-o simt că zâmbește,
A plecat în lacrimi, lăsând în urmă o poveste.
Vorbe alese printr-un pumn într-un urlet mut,
Promit de fiecare dată să-mi pese mai mult.
Țin minte cum te sărutam înainte de culcare
Și cum primeai în fiecare martie o floare.
Acum e ger afară și doare, el parcă n-are scăpare,
Ea pare că sare, calu’ mai mereu..
Și oricât ar fi de greu, sunt sânge din sângele meu,
Și oricât mi-ar fi de greu.. aici e locu’ meu!
Și orice aș face, am să fac să fie bine pentru el, pentru tine, pentru ea și pentru mine.
Oricine pleacă, mai întâi vine, și dacă vine poate rămâne,
Reține: Tre’ să devină rău să poată deveni bine!
Doar timpul mai poate face să fim iarăși noi,
Numai el mai poate face să iertăm și apoi.
Doar timpul ne mai leagă de trecut și ne ține de mână,
Doar în amintiri mai putem fi împreună,
Că asta-i între noi doi cu soare și ploi pe bloc,
Stai pe loc, sentimentu-i reciproc,
De fiecare dată când în timp mă întorc,
Și de fiecare dată când îl stingem se aprinde la loc.
Tu scoate astea din foc, fani, sms, 5 minute, poze, tradiție, teatru, dans și zâmbete pe buze, mulțumiri și scuze,
pasiuni că suntem furtuni..
Numai fiindcă ne pasă, ne comportăm ca doi nebuni!
Povestea noastră parcă ar fi povești,
Atâtea sentimente când o retrăiești..
Da’ pentru fiecare care ți-a rupt inima, Zii mersi, ai mai multe inimi pentru cei ce vor veni!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație trecută, plină de emoții contradictorii și regrete. Naratorul își amintește momentele frumoase, dar și durerea despărțirii, sperând că timpul va vindeca rănile și va aduce iertare.