Încep de la cap, eram amândoi
Tu și eu (da) și nimeni lângă noi
Era așa frumos ca într-o poveste
Acum privesc în jur și văd că nu mai este
A dispărut așa deodată tot (da)
Eu nu mai am nimic, bat pasul pe loc
Văd că e în zadar, mă uit la pahar
Că ce-i necesar, beau iar
Dar nepăsarea ta, îmi omoară gândul
Nu știu ce să mai scriu am pierdut rândul
Depărtarea mă omoară, eu vreau să fiu la tine
Da văd că tu nu vrei, se pare că ți-e bine
Nu înțeleg de ce, mă ocolești așa
Înainte noi eram, ca cerul și apa
Ca vântul și nisipul, noi ne lăsam purtați
În lumea asta mare, de zici că eram uitați.
REFREN x2
Spuneai că mă iubești, ușor ai trecut peste
Spuneai că mă dorești, dorința ta nu este
Dar începutul și finalul îs diferite
Că așa e viața noastră, Taci și Înghite!.
Îți mai aduci aminte, în ziua în care
Eu am venit la tine, ți-am adus prima floare
Era un trandafir, roșu pur
Și tu mi l-ai primit, ca de bun augur
Îți mai aduci aminte, de acele zile
De acele certuri, ce le credeai utile
Dar rezultatul-i altul, și văd că nu au fost
Și văd că ne-am certat fără rost
Îți mai aduci aminte, mergeam pe stradă
Și lumea ne privea, că noi mergeam în grabă
Eu trăgeam de tine, că tu vroiai să pleci
Vroiai ca să mă lași, amarul să-mi îneci
Se pare că ai uitat, închei aici
Termin scrisoarea asta și nu mă aștepți să-mi zici
Să vin înapoi, sau ceva de genu’
Te sărut dulce, Al Tău Blestem!.
Refren x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase din trecut și se confruntă cu realitatea tristă a prezentului, acuzând nepăsarea fostei iubiri.