Savoy – Ultimul Romantic

De câte ori te-ai dus râzând în largul
Oceanului iubirilor promise,
De tot atâtea ori ți-ai frânt catargul
De stâncile minciunilor din vise.
Cu cât te-ai depărtat mai mult de mine
Chemată de ecouri din abise,
Cu atâta eu am fost mai lângă tine
Și am plâns pe malul rănilor deschise.
Iubito, eu sunt ultimul romantic
Ce-ți dă în portul vieții întâlnire,
Din versuri ți-am făcut un dans atlantic,
Din cântec pașaport, din cântec pașaport, spre nemurire.
Din fiecare navă ancorată
În raza cutezanțelor în vise,
Ți-am strâns visarea veșnic înșelată
În brațele speranțelor nestinse.
Și-n semn că toată mintea-mi adorată
Și-a fost până la țărmuri necuprinse,
Te iau pe marea vieții prima dată
La vechiul port al tâmplei mele ninse.
Iubito, eu sunt ultimul romantic
Ce-ți dă în portul vieții întâlnire,
Din versuri ți-am făcut un dans atlantic,
Din cântec pașaport, din cântec pașaport, spre nemurire.
Hai vino, eu sunt ultimul romantic
Doar eu mai am busola spre iubire,
Te aștept pe al speranței trans-atlantic
Să-ți fiu un pașaport, să-ți fiu un pașaport spre nemurire.