Stau doi nuci tomnatici azi la poartă
Două primaveri cu flori prea coapte
Plânge așteptarea, lacrima-i grăbită
Doi părinți prin rugă mă descântă
La izvorul cel cu apă lină
O aștept pe mama ca să vină
Îl aștept pe tata dincolo de mâine
Dar spre casă nimeni nu mai vine
Refren:
Mi-e dor de voi părinți
De ochii cei cuminți
Mi-e dor de pâine caldă
De pe masă
Pe drumul îngălbenit
Doi nuci au înflorit
Mi-e dor de voi părinți
Mi-e dor de casă
II
Uite ce duminică-i afară
Anii trec ca trenul printr-o gară
Toamna la fereastră ne-a adus gutuie
Ieri a fost o zi și astăzi nu e
Clopote se-aud în depărtare
Un ecou ce n-are alinare
Dor îmi e de mama, inima îmi spune
Mâine va veni cu vești prea bune
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de părinți și de căminul copilăriei. Amintirile legate de aceștia și de simplitatea vieții de odinioară sunt evocate cu melancolie.