Sava Negrean Brudascu – Tu Bădiță, Așa-i Gândit

Rele-s, mamă, frigurile,
Dar mai rele-s dorurile,
Că de friguri zaci în pat,
De dor umbli ca turbat,
De friguri te lecuiești,
De dor mare te topești.
Tu bădiță, așa-i gândit
Că dacă m-ai părăsit
Eu oi bea apa tot din tău
Și-oi muri de dorul tău,
Eu beau apa din izvor
Și nu mă topesc de dor.
Strigătură:
Hai țură și-o custură,
Mă mușcă badea de gură.
Dar mie de-mi pare rău
Oi muri de dorul tău,
Și de mi-o părut vreodată
Oi trăi tot supărată,
Că ți-o spus frunza de fag
Că tu mi-ai fost, bade, drag.
Strigătură:
Mă mușcă, nu mă mușcă
Și iară se vindecă.
Ce-am auzit, auzit,
Că dragostea s-o oprit,
Poți opri apele toate,
Dar dragostea nu se poate,
Poți opri și Dunărea,
Dar dragostea nu și ba,
Poți opri și Someșul,
Dar dragostea nu și nu.
Tu bădiță, așa mi-ai spus
Că mândrele ți le uiți,
Uită-le, bădiță, bine,
Dar nu mă uita pe mine,
Uită-le bădiță-amu,
Dar pe mine nu și nu.
Zi-i mai bine, Vasilică,
Zi-i pe struna cea mai mică,
Zi-i pe struna cea mai mică
Să-l scot pe badea din pică,
Zi-i mai bine, Văsălie,
Zi-i pe struna cea subțire
Să-l scot pe badea din fire.