Pentru tine, Mărioară,
Lăsai caii mei la moară
Și căruța-n poieniță
Și-am venit să-mi dai guriță.
Dar tu, mândră blestemată,
Dormi cu poarta încuiată,
Și eu stau la tine-n poartă
Și tu dormi, dormi-ai moartă.
Și mă latră câinii toți,
Și mă crede lumea hoț,
Eu nu-s un hoț de furat,
Că eu-s hoț de sărutat.
Sensul versurilor
Un bărbat își exprimă frustrarea și umilința de a fi respins de Mărioara, după ce a făcut sacrificii pentru a o vedea. El transformă situația într-o glumă, autodenumindu-se 'hoț de sărutat'.