Multe mândre-ar vrea să mor
Să rămâie badea lor,
Badea lor nu le rămâne
Că de mor îl duc cu mine.
Așa-mi pasă de-un drăguț
Ca-n pădure de-un lemnuț,
Unde-i pădurea mai verde
Tai un nuc nici nu se vede.
Casa badii-i lângă drum,
Ferește-o, Doamne, de tun,
De n-a fi să fie-a mea
Dă, Doamne, cu tunu-n ea.
Domnule judecător,
Nu mă judeca să mor,
Judecă-mă să trăiesc,
Cu badea să mă iubesc.
Nu văd ploaie să mă ploaie,
Nici durere să mă doaie,
Nici vânturi să mă zdicească,
Nici bărbat să-mi poruncească.
Și-seară și-alaltăseară
Doi feciori horeau pe-afară,
Doi feciori mândru cântau
Și mândrele mă mustrau,
Și mă blestemau să mor
Să rămâie badea lor.
Sensul versurilor
The song expresses a woman's strong feelings of love and resentment. She is willing to die to keep her beloved with her and even wishes destruction upon his house if she cannot have him. The lyrics also convey a sense of independence and defiance against societal expectations.