Mândru se vede de lună
La omul cu voie bună,
Dar la care-i supărat
Îi tot ceață și-nnorat,
Măicuță, când m-ai făcut
O plouat și-o bătut vânt,
Cum o fost vremea de rea
Așa-i și viața mea.
Mamă, inima mi-i arsă
Când te știu singur-acasă,
Singură și-a nimănui
Ca și puiul cucului,
Muncesc în țară străină,
De dor inima ți-i plină,
S-or dus în străinătate,
Rar îți trimit câte-o carte.
Mamă, spatele mă dor
De lucrul străinilor,
De-aș lucra pe seama mea
Spatele nu m-ar durea,
Dorul și țara străină
Mi-or făcut fața bătrână,
Mi-or făcut fața bătrână
Și părul caier de lână.
Nu este loc pe pământ
Ca și satul meu iubit,
Ca și satul meu iubit
Pe unde-am copilărit,
Nu-mi doresc mai mare bine
Doar s-ajung în sat la mine,
Să mă văd în satul meu
De-ar fi bine, de-ar fi rău,
Nu-mi doresc mai mare bine
Doar s-ajung în sat la mine,
Fie pita cât de rea
Tot mai bună-n țara mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de casă și de mamă al unui om plecat la muncă în străinătate. El tânjește după satul natal și regretă că trebuie să muncească departe de cei dragi, simțind povara singurătății și a greutăților vieții.