Floare-nflorită de marți,
Eu-s drăguță la doi frați,
Foaie verde trei nuiele,
Nu știu după care-oi merge.
Merge-oi după cel mai mare,
Dragoste ca cel mic n-are,
Merge-oi după cel mai mic,
Dragostea la toți le-o stric.
De ce-s mică mititică
Nu mă dau pe cea voinică,
Nici cu lucrul, nici cu acul,
Nici cu bădița, săracul.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată tânără care se află în situația de a alege între doi frați, fiecare având calități diferite. Ea oscilează între cel mare, probabil mai matur, și cel mic, care oferă o dragoste mai intensă, dar potențial distructivă.