Batǎ-l Dumnezeu sǎ-l batǎ
Pe cel cu centurǎ latǎ
Cǎ mi-o fǎcut crâșma-n poartǎ
Și-mi vine nevasta beatǎ.
Când viu seara de la plug
Nu știu, boii sǎ-i dejug,
Nu știu, boii sǎ-i dejug
Ori la popǎ sǎ mǎ duc.
– Pǎrinte, Sfinția ta,
Hai cǎ-mi moare nevasta.
– Mǎi bǎiete, nu fi prost,
Nevasta la crâșm-o fost.
Dacǎ nu mǎ crezi pe mine
Știe primarul mai bine,
Primarul și cu notarul,
Cu ei închina paharul.
Și primarul satului
I-o rupt chinga patului,
Și-o chemat feciori din sat
Sǎ punǎ chinga la pat,
Cǎ de-ar ști primǎrița
I-ar aprinde ulița,
Cǎ de-ar ști primǎrița
I-ar aprinde și casa.
Sensul versurilor
Piesa descrie, într-o manieră umoristică, o soție care preferă crâșma în locul căminului, spre disperarea soțului. Corupția și complicitatea autorităților locale (primarul și notarul) completează tabloul satiric al vieții rurale.
