Am iubit și-am purtat dor,
Și-oi mai iubi până mor,
Am iubit și-am purtat jele,
Și-oi mai iubi cu plăcere
Cât or fi zilele mele.
Săraca, inima mea
Multă dragoste-i în ea,
Săracul, sufletul meu
Mult îi judecat de rău.
Dragostile-s blestemate
Că trăiesc până la moarte,
M-aș lua, m-aș duce-n lume,
Dragostile-s după mine.
Spusu-mi-o frunza de fag
Să nu iubesc ce mi-i drag,
Și mi-o spus frunza de vie
Că dragostea nu-i moșie,
Se gată când ți-i mai bine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și durabilă, însoțită de dor și suferință. Vorbitorul acceptă acest destin, chiar dacă dragostea aduce și judecată și blestem, dar o va purta până la moarte.