Satoshi – Văru’ Amară

Uită de suflet, tu, zău!
Bunătatea ta nu face un leu
E rupere – rău şi va fi mereu
Poate doar văru’ Amară e zeu!
Dacă iertarea e în capul tău
Ieftin te vinzi când încerci să prinzi
Ceea ce nu se reflectă-n oglinzi
Încearcă să râzi când vezi spre ce tinzi
(Să râzi când vezi spre ce tinzi).

Mai bine e să ne rătăcim
Ca Dr. Dre înainte de Slim
Ca mai apoi să ne regăsim,
Să creăm un regim, să Fidel Castr-im,
Să Pinocet-im, Hitler-im, Stalin-im
(Hitler-im, Stalin-im).

Bag nume istorice reci, pentru că mă caut în biblioteci
Deci nu am ocazii să te văd când treci
Şi mergi grăbit spre comune poteci
În faţa comunului să te apleci.
Avem nevoie de voie nu de voi, căci nu voi nevoi noi
Noi deja avem toţi voinţă de oi, avem totul în toi şi gunoi în altoi
Şi-un butoi cu puroi lângă gânduri de soi
Cădem moi c-adversarii lui Roy, ca Adolf în război
Când de facto noi vrem doar foi, bani şiroi şi la radio ploi
Să n-ajungem în stradă noi vreodată goi

Uneori sau mereu
Pleacă toţi – rămân eu
Capu-n nori – un traseu
Să devin Dumnezeu
Mintea ta – Instrument
Meşter de sentiment
Caută să citeşti – librării să goleşti
Zile vin, zile trec, zile vin, zile trec
Viaţa ta e pe rec.
Şi cu timpul vei fi out of memory.

Nu mă lasă mintea roasă
Minte rasa – vinde casa
Vinde ca să ai pe masă
Numeroase morţi gustoase
Umple-ţi casa cu feţe pioase, tu
Unde-ţi miroase a fake
Tu nu întreba-mbracă-ţi pereţii
În plusuri şi feţe
Şi-al vieţii motto nu-l uita
Să-ţi spui mereu: „Las’ că e bine aşa”.

Frate, dacă tu crezi că nu am dreptate şi-ncă nu faci parte din a mea cetate
Sau te crezi aparte – toate-o să-ţi arate – poţi căta în orice carte,
Dacă sigur este o necesitate: Din a tale fapte numai cele necurate,
Adică cele nenumărate pot aduce roade, pot da omului ce roade să aibă ce roade
Şi doar acest tip de fapte aşezate în adâncul firii omeneşti, depozitate
Neclintite şi adevărate – sunt menite să ajute sufleţelele mărunte
Să se-nfrupte din ale ierarhiei sociale lupte doar cu fructe.