INTRO:
Pe tine rătăcirea te cheamă
Nu te ia fericirea în seamă
Îți dă dezamăgirea din zeamă
Stai portret, nu știi ce-nseamnă (asta).
Cruce-ți faci, dar în van
Fă-te atunci un bețivan
Să te-mbeți și să scapi
Eu mereu cât încape beau:
REFREN:
Lacrimi în loc de agheazmă
Să mă pot purifica și să rămână trează mintea.
STROFĂ:
Ritmurile-n lume au sporit la infinit
Eu-rile-n lume sunt ceva nedefinit
Căutăm afară-n loc de lumea interioară
Care de odinioară e un loc nelocuit.
Să fii sincer cu tine – haram!
Să-i în suflet frustrări – un harem!
Nesfârșitelor fake-uri – șalom!
Doar un take are viața de om!
Astea-s împunse de când ești mic
Chiar din placentă până la dric
Doar în agendă să fii chitit
Să fii un gen, tu, de toți iubit.
Să fii ca:
Gigi Becali, ca Nane, ca Mani, ca tati, ca mami
Canale – canalii, canoane ca-n anii când papii, sultanii
Cu fricile-n oameni, băgau bazaconii, zacoane și zvonuri
Și poate că, o nu! i-o poantă cu ONU, că n-apără omu’
Dar nu mai contează cât lumea fumează
Bea și se distrează, apoi se frustrează.
Să fim serioși – nu trebuim sănătoși
Nu vom ajunge strămoși mâncând aceleași gogoși
De aia eu mai bine mor de foame,
Dar continui să beau:
REFREN:
Lacrimi în loc de agheazmă
Să mă pot purifica și să rămână trează mintea
Sensul versurilor
Piesa explorează dezamăgirea și căutarea unei forme de purificare într-o lume plină de falsitate și frustrări. Alcoolul devine un refugiu temporar, în timp ce lacrimile sunt văzute ca o alternativă la agheazmă, simbolizând o dorință de trezire spirituală și eliberare de convențiile sociale.