Telefonul nu mai sună
(Zoltan Andras, Florin Dumitrescu)
Telefonul nu mai sună
Îl auzi ori ți se pare?
Nu te vezi cu ea de-o lună
Dar în vis mereu îți apare.
Ți-amintești când urci pe trepte
Cum urcai și-n altă seară
Și te-aștepți să te aștepte
Dincolo de prag.
Telefonul nu mai sună
Dar îți sună-n amintire
Vocea ei din vremea bună
Vocea ei la despărțire.
Ți-amintești de ea pe stradă
Dacă-ți nimerește-n cale
Câteodată altă fată
Amintind de ea.
Ți-amintești de vremea-n care
Erai doar tu și ea,
Ți-amintești când ea era
Iubita ta.
Ți-amintești când era soare
Pentru voi strălucea.
Ți-amintești când v-ați jurat că
Voi nu vă veți despărți vreodată.
Dar acum când vă desparte
Tot ce vă unea vreodată
Jurămintele-s departe
Și la fel și ea.
Ți-amintești de vremea-n care
Erai doar tu și ea,
Ți-amintești când ea era
Iubita ta.
Ți-amintești când era soare
Pentru voi strălucea.
Ți-amintești când v-ați jurat că
Voi nu vă veți despărți vreodată.
Casa nu mai are viață
Fără ea nu mai e vară.
E-nnorat și frig și ceață
Și-năuntru, și-n afară.
Ți-amintești îmbrățișarea
Glasul, gustul și parfumul.
Închizi ochii și-ți apare
Ea…
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui bărbat după o despărțire. El își amintește de momentele frumoase petrecute cu fosta iubită, dar acum se confruntă cu realitatea dură a singurătății și a lipsei ei.