Sara Bareilles – Gravitația

Ceva întotdeauna mă aduce înapoi la tine
Niciodată nu durează prea mult
Nu contează ce spun sau fac
Încă te simt aici din momentul în care am plecat.
Tu mă ții fără atingere
Tu mă păstrezi fără lanțuri
Niciodată nu am vrut ceva așa de mult
Decât să mă înec în dragostea ta și să nu-ți simt ploaia.
Lasă-mă liberă, lasă-mă să fiu
Nu mai vreau să cad nici un moment în gravitația ta
Aici sunt și stau atât de înalt
În felul în care ar trebui să fiu
Dar tu ești în mine și în jurul meu.
Tu m-ai iubit pentru că sunt fragilă
Când am crezut că eram puternică
Dar tu mă atingi pentru puțin
Și toate puterile mele fragile dispar.
Lasă-mă liberă, lasă-mă să fiu
Nu mai vreau să cad nici un moment în gravitația ta
Aici sunt și stau atât de înalt
În felul în care ar trebui să fiu
Dar tu ești în mine și în jurul meu.
Eu locuiesc aici, pe genunchii mei
Așa cum încerc să te fac să vezi
Că tu ești tot ce cred că îmi trebuie
Aici pe pământ.
Dar tu nu îmi ești nici prieten, nici dușman.
Deși eu nu te pot lăsa să pleci
Un singur lucru pe care încă îl știu
Este că tu mă ții la pământ
Mă ții la pământ.
Ești pe mine, pe mine și peste tot
Ceva întotdeauna mă aduce înapoi la tine
Niciodată nu durează prea mult.

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație complexă și dependentă, în care naratorul se simte atras în mod constant de o persoană care exercită o influență puternică asupra sa. Chiar dacă naratorul își dorește să se elibereze, se simte prins și incapabil să scape de această atracție.

Lasă un comentariu