Merg la geam și sărut
Primul fulg de zăpadă
Nu mai e ca la început
Bunicii să mă vadă.
După casele argintii
Parcă se aud copii
Cum colindă neîncetat
Răscolindu-mi amintiri.
Cum se văd stelele
Când e mai frig afară
Parc-ascund visele
Cele de-odinioară.
Îmi întorc fața spre cer
Cu nasu-nghețat de ger
Închid ochii și tot sper
Să mă simt din nou copil.
Printre fulgi iar aud
Glasul mamei din casă
Tata iese râzând
Și mă cheamă la masă.
Ne-adunăm toți în Ajun
Mi-era dor de decembrie.
Mi-era dor de decembrie
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de Crăciunul copilăriei, de momentele petrecute alături de familie și de magia sărbătorilor de iarnă. Naratorul își amintește cu nostalgie de Ajun și de bucuria de a fi împreună cu cei dragi.