Trei…
Cunosc mulți inși, puțini sunt oameni,
Unii sunt șerpi, alții sunt iguane,
Unii sunt drogați, alții mor de foame,
Unii sunt bogați, alții au aripi, au și coarne,
E Iad sau Rai, Raiul nu e șoto,
Vagabonzii sunt? Au stouri ca motto,
Combinații ca la lotto, zilnic cu un scop,
Banii și instinctul pe autopilot, man,
Mare-ți e gradina, Doamne, printre betoane,
Milioane de oameni cu drame, copii, tați, mame,
Uitați în palme, blestemați de soartă, obsedați de icoane,
Zi-mi tu care-i versu’, suntem cancer pentru Univers, vezi nu?
Istoria începe în Carpați, toți suntem frați,
Avem același sânge, dar nu știți cum p**a mea să v-orientați,
Mulți nu recunosc, intrigați de interese, bani, relații în diverse,
Acțiuni, sute de adrese, păi de ce să le mai pese,
Că s-au născut în puf, ‘nconjurați de lux,
Niciodată sub, au moștenit imperii imense,
Uite cum trăim, cum ne ferim,
N-avem nici un viitor, d-aia ne place să ne prăjim,
Și când întinzi mâna, d-aia mârâi, fiecare tre’ să se adapteze
Toți știm.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inegalităților sociale și a luptei pentru supraviețuire într-o lume complexă. Artistul descrie o societate plină de contraste, unde instinctul și banii dictează adesea cursul vieții, iar oamenii sunt nevoiți să se adapteze pentru a supraviețui.