Mă simt ca un prizonier în lagăr fără scăpare,
Dar speranța că o să reușesc mă ține în picioare.
Voi ăștia care aveți totul nu știți ce-i suferința,
Să-ncerci să lupți cu viața și nu mai ai credința.
Că totul va fi bine, că ceva se va schimba,
Dar te gândești că dacă mori n-ai ce lăsa în urma ta.
Păcat că-n viață banii au mereu ceva de spus,
De-aia am lăsat credința, nu mai cred în cel de sus.
Și mă chinui să-mi transform visele în realitate,
Dar tu n-ai cum să înțelegi că deja le ai pe toate.
Am ieșit la suprafață, nu mai pot să mă ascund,
În spatele multor probleme în care mă scufund.
Cu banii crezi că poți să rezolvi orice problemă,
Și mă critici pe mine, dar pentru tine-s o emblemă.
N-ai lipsuri în familie, toți sunt lângă tine,
Fără părinți nu poți să te descurci la fel ca mine!
Refren:
Cânt piesă după piesă pentru cei ce mă ascultă,
Banii nu-i fac cântând, iar viața este scurtă.
Nu am timp și nici bani să fac ce îmi doresc,
E o cursă mult prea lungă, dar sper să reușesc.
Eu simt lipsa părinților de sărbători,
Lângă tine-i toată lumea, iar pe stradă cerșetori.
Mulți copii fără speranțe, fără bani și fără mame,
Îndură frigul de afară și aproape mor de foame.
Despre cei ca mine e melodia mea,
Tre’ să asculți doar prima strofă să înțelegi că viața-i grea.
Mulți copii ce nu au minte, cu mamele se ceartă,
Fără să își dea seama, ce ar putea să piardă.
Vreau decât să înțelegi muzica ce-o cânt,
Am ieșit la suprafață, nu mai pot să mă ascund.
Am multe principii în viață, c-așa am fost crescut,
Sunt maturizat devreme, pe toți v-am întrecut.
Muzica ce-o cânt vă critică pe voi,
Iar când am dreptate faceți pasul înapoi.
Iau curba din reflex și nimeni nu se prinde,
Că merg cu capul sus uitându-mă înainte.
Refren:
Cânt piesă după piesă pentru cei ce mă ascultă,
Banii nu-i fac cântând, iar viața este scurtă.
Nu am timp, nu am bani să fac ce îmi doresc,
E o cursă mult prea lungă, dar sper să reușesc.
Nu pot să mă opresc acum, trebuie să vorbesc,
mai am puțin până să mă trimită-n iad, tatăl ceresc,
și tot nu pot să mă opresc că..
fericirea ori cât aș căuta-o n-o s-o găsesc
pe zi ce trece îmi dau seama că viața sens n-are
mă macină pe dinăuntru mă doare foarte tare
mama zace bolnavă de ani de zile prin spitale
tata e un alcoolic ca și mie fără scăpare
îmi pare rău că spun vorbele astea și mă doare
dar viața ma baby este exact așa cum pare
dacă mâine mor nu-mi pare rău decât de mama
de fratele meu, de andra și de câțiva frați cu care beau io seara
ia asta nu e o băutură obijnuita
bea din ea cu mine și ai sa fi fericita
închipuie-ți că asta este ultima noastra seara
te rog bea cu mine din această bere rara..
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții, lipsurile materiale și emoționale, dar și speranța de a reuși în ciuda obstacolelor. Artistul își exprimă frustrarea față de inegalitățile sociale și dorința de a depăși condiția sa.