Un trandafir crește la firida mea,
Ți se-apleacă frunzili-n jos,
Lungă-ni pare calea
Pân la vruta mea.
Îmi și pare că-ni va mori di dor,
Lungă-ni pare calea
Pân la vruta mea.
Îmi și pare că-ni va mori di dor.
Mi-nghișam cândă iaram doi de-adun,
Nu puteam țiva io ca-ț spun,
Pui tută-n vărligă di noi,
Cântau lilicili tuti, na mutreau,
Pui tută-n vărligă di noi,
Cântau lilicili tuti, na mutreau.
Cândă mi sculai dit somnu, vruta mea,
Nici una lilici nu era,
Nici tini lângă mini, leli vrută, nu erai,
L-acrasit dit somnu, mi-ascultai,
Nici tini lângă mini, leli vrută, nu erai,
L-acrasit dit somnu, mi-ascultai.
Stau la masă, una carti ca s-ț ascriu,
Ca s-ț ascriu la vruta și-al meu dor,
Ca s-ț ascriu tu aista
Carti și-al meu dor, lele lilicea pădurilor,
Ca s-ț ascriu tu aista
Carti și-al meu dor, lele lilicea pădurilor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și melancolia după o iubire pierdută. Naratorul își amintește de momentele petrecute cu persoana iubită, dar acum se confruntă cu absența ei și cu sentimentul de singurătate.