Vă mulțumesc,
voi inamici,
ce mă mușcați
de cur;
nu mai am timp
de voi acum,
dar pot
să vă îndur.
Și vă iubesc,
(habar n-aveți)
căci datorită
vouă,
în noua viață
ce trăiesc,
cu miere-lapte-mi
plouă.
Și când
vă plictisiți
să vreți,
în lunga irosire,
la ușa mea
deschisă chiar,
vă dăruiesc
iubire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine paradoxală față de inamici, mulțumindu-le pentru rolul lor în evoluția personală și oferindu-le iubire în ciuda ostilității lor. Sugerează că adversitatea poate fi transformată într-o sursă de creștere și abundanță.