Îmi trece viața pe repede-nainte
Trist ca un colindător care n-a primit merinde
Cu multe filme-n minte, da’ nu de-alea de Spielberg
Mă deschid tot mai mult, curios cine mă simte
Amintiri încep tot mai des să mi se perinde
Prin fața ochilor, trecutu’ mă tot prinde din urmă
Mă bate pe umăr, nimeni nu-nțelege că dacă
Te-nchizi în tine nu ești liber
Legat de mâini, nu-mi permit să mișc un deget
Dacă încerc, lanțul se tot strânge
Devin rece, las’ că merge
Îmi simt fața ca pinii fără mască
Diavolu’ îmi șoptește-n cască
Să mă arunc de pe terasă
Inima mă lasă dacă o las de capu’ ei
Întunericul mă mângâie când sufletu’mi bâjbâie pe alei
Îmi hrănesc rațiunea cu carne de zei
Seamănă ce poți ca apoi să culegi ce vrei
Nu mi-e teamă de ei, mi-e teamă doar de mine
M-am aruncat singur în mulțime, iar acum
Vreau să ies din banal, indiferent de consecințe
Cu sufletu’ scrum, împrăștiat de rafale de vânt
Aud totu’ cum se sfărâmă ca un sac de oase
Călcat în picioare de sălbatice mase
Capu’ meu, o placă de bază, circuite arse
Visele mele, sute de orfani fără case
Ce-a fost, a fost, atât de prost am crezut
Că mă pot schimba dacă mă uit în trecut
Pagina cu pagina mă macină, mă lasă-n paragină
Moartea-i facilă și dracii mă
Tot încearcă, starea proastă nu mai pleacă, azi nu mai pleavă
Am zis c-o să-mi treacă cu timpu’
Mă privesc în față, în clipa de față
Îmbrăcat în aceeași zdreanță, la fel de singur
Ca atunci când m-ai mințit c-o să rămâi aproape
Atât de slab, vertebrele-mi sunt mușchi
Giganti pe spate
Nu scriu ca să simți fiori sau să plângi când bei
În schimb, plâng când beau și simt fiori când scriu
Ce mai vrei să-mi iei? Nu mai am nici libertatea
Doar un cotidian infect ce-mi-nconturează noaptea
Mai am doar sufletu’ pe aripi de tristețe
Am uitat cum să trăiesc, cineva să mă-nvete
‘Nconjurat de fețe șterse, privit de parcă
lumea lor e de sticlă și prezența mea e rea
O să se spargă, o să se spargă când o să cad de pe terasă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de depresie, singurătate și deziluzie. Naratorul se simte prins în trecut, incapabil să scape de starea proastă și de amintirile dureroase, dorind o evadare din banal.